mâinile pe piept.
- Hei, las-o să plece, am rezolvat-o eu, nu îţi bate capul cu ea. Calmează-te.
Se uită la mine încruntat şi mirat în acelaşi timp şi ar vrea să spună ceva dar
nu îi dau timp, îl i-au de mână şi îl sărut în speranţa că asta îl va calma puţin.
Dar totuşi, un gând nu îmi dă pace. Cine e Rebeka? Decid să las pe mai
târziu discuţia asta, nu vreau să îmi stric seara înainte să ajung la Danny, voi
aborda subiectul după ce plecăm de la cină.
Ieşim amândoi de mâna din bar şi ne îndreptăm către casa mea. Facem
vreo câţiva metri şi simt că el s-a oprit din mers, mă întorc către el şi
privirea lui este plină de teamă şi nu înţeleg de ce.
- Bruce, ce s-a întâmplat? De ce te-ai oprit?
- Jessica, îmi pare atât de rău că nu ţi-am spus că am fost la închisoare, dar
mi-a fost frică că dacă îţi spun adevărul, tu nu mai vrei să ai nimic de-a face
cu mine, cine ar vrea să iasă cu un puşcăriaş... ştiu că am greşit, crede-mă
că vroiam să îţi spun doar că nu ştiam cum să încep şi apoi relaţia noastră a
început să meargă din ce în ce mai bine, iar ultimul lucru pe care îl vreau
este să te pierd. Te rog Jessica, nu mă părăsi. Îţi... - Hei... stai liniştit, ştiam deja de la Samuel că ai fost în închisoare şi pentru
ce, dar nu mă interesează aspectul ăsta, sunt de părere că nu ai făcut nimic
din ce nu ar fi făcut oricine s-ar fi găsit în situaţia ta. Ştiu că mai devreme
sau mai târziu mi-ai fi spus, de aia nici nu te-am întrebat, nu am vrut să pun
presiune pe tine, vroiam să îmi spui tu când te simţeai pregătit. Cum poţi să
crezi că te-aş părăsi pentru asta?
Privirea lui se înmoaie şi o lacrimă îi curge pe obraz. Îl prind cu ambele
mâini de faţă, îi şterg lacrima cu degetul mare şi îl sărut uşor pe buze, abia
sfiorandule.
- Adica tu tot ai acceptat să ieşi cu mine şi să stai la mine, cu toate că ştiai că
am fost la închisoare? Doamne, oare ce am făcut eu bun în viaţa asta să