visat că Anişoara a născut o fetiţă care imediat
i s-a urcat în braţe şi i-a vorbit: „Pe mine mă
cheamă Liubomira”. Atunci bunica uimită o
întrebă: „Cum de vorbeşti şi mergi, doar abia
te-ai născut?
- Eu sunt o fetiţă din viitor şi mă grăbesc să
cunosc cât mai multe, – răspunse încă nenăs-
cuta fetiţă... Visul se mai depăna în minte când
eu, privind albastrul deosebit al ochilor atât de
blajini, mi-am zis că, probabil acest bujor de fată
e una din acele fiinţe care ne sunt trimise din
viitor pentru ca, prin exemplul lor, să ne înveţe
a iubi.
Dragă Anişoara Florea, dragă floricică cu
ochi-petale albastre-albastre, îmi pare rău că
atunci nu ţi-am spus mai multe cuvinte fru-
moase, prin care să înţelegi cât de bine gândim
noi (cei care te cunoaştem) despre tine. Dar să
ştii că scurta ta viaţă pe care ai trăit-o aici, pe
pământ, n-a fost zadarnică. Eul tău s-a făcut
simţit pretutindeni, unde ai contactat cu oame-
nii: la grădiniţă, la şcoală şi până în timpul când
ai avut un serviciu. Acum, când ai plecat înapoi,
în eternitate, în nemurire, când te-ai îndreptat
spre steaua pe care ai părăsit-o pentru o clipă
de terestră vieţuire, îndrăznesc să-ţi spun ca să
ştii, că tu