Cartea final

tească, multe dintre ele – în premieră la Chişinău,
într-o variantă interpretativă impecabilă. La fel, un
final emoţionant până la lacrimi, graţie gestului pe
care l-a făcut Augustina Florea de a dărui bucurie
celor, pe obrazul cărora zâmbetele apar foarte rar.
Desigur, clipe emoţionante până la lacrimi au fost
şi pe parcursul serii. De exemplu, atunci când din
imagini video emana lumina unui suflet curat –
cea care a fost Anişoara Florea, plecată într-o călă-
torie printre îngeri la vârsta când visele începeau
să prindă contur: sora Augustinei căreia îi este
consacrat acest proiect extraordinar.
Am mai văzut multe perechi de ochi lăcrimând
în sală, dar în primul rând, lăcrimau ochii buni-
cului Petru Florea, care a învăţat-o pe Augustina
multe lecţii. Adevărate lecţii de viaţă. Persista şi
regretul că bunica, Eugenia Florea, nu era printre
ei să se bucure sincer de succesele nepoatei dragi.
Or, cu siguranţă, ea o însoţeşte în cealaltă lume pe
Anişoara. Iar Eleonora Florea, mama Augustinei,
trăia un amalgam de emoţii – de durere, de bucurie,
de zbucium sufletesc, dar parcă şi linişte interioară.
Erau emoţiile unei mame îndurerate, care şi-a
pierdut o fiică, iar, pe de altă parte, erau emoţiile
unei mame fericite, împlinite, că o altă fiică urcă
spre culmile cele mai înalte ale artei muzicale şi
publicul o răsplăteşte cu multă dragoste şi căldură...