Cartea final

obişnuiesc mulţi părinţi, ce şi-ar dori să facă în
viitor fiica Augustina. Şi chiar de s-ar fi gândit,
nu-i exclus să nu fi fost vorba despre muzică. Fiind
ea însăşi muzician şi muzicolog, deci, cunoscând
pe dinăuntru toate cele ce ţin de ceea ce numim
carieră muzicală, în primul rând, munca enormă pe
care ţi-o solicită aceasta, s-ar fi putut întâmpla s-o
orienteze spre altă profesie. Şi aici mă gândesc din
nou că aceeaşi Providenţă într-o bună zi le-a adus-o
în vizită pe o prietenă a casei tocmai atunci când
dna Florea exersa la pian. Copila se juca alături,
cuminte, îngânând ceva. Musafira a plesnit din
palme: „Eleonora, o auzi sau n-o auzi pe fată? Imită
exact ceea ce cânţi tu la pian!”. În felul acesta, s-a
descoperit că fetiţa are un auz perfect.
La 7 ani, mama a dus-o la Liceul Ciprian
Porumbescu. La toate cele cinci probe de verifi-
care a capacităţilor a luat câte un „zece” şi era
foarte mândră de asta. Iniţial, a studiat vioara la
o profesoară pe care până astăzi o consideră extra-
ordinară, dna Tamara Caftanat. Avea un caracter
sever, însă nu era vorba despre o duritate sufle-
tească, ci de o mare iubire faţă de ceea ce face, deci,
şi de dorinţa ca discipolii ei să devină foarte buni la
specialitate. Dacă nu toţi, cel puţin, unii dintre ei
au devenit de bună seamă aşa cum dorea dumneaei,
printre aceştia numărându-se şi Augustina Florea.
Pe parcursul celor trei ani, cât i-a fost elevă (după
aceea va merge în clasa Galinei Buinovschi), a reuşit
să ia două premii: II – la un concurs republican
organizat de Liceul Eugen Coca şi I – la Concursul