Cartea final

şi-a ocupat locul alături de caietele cu partituri. În
2005, la vârsta de 18 ani, cu sprijinul Clubului de
Artă Minerva, Augustina Florea va edita volumul
de poezie Păpuşa de cristal, pe care îl va ilustra cu
propriile imagini grafice. Prefaţa semnată de poeta
Claudia Partole este intitulată foarte sugestiv:
Scena vieţii o aşteaptă, sunt sigură...
Este exemplul unei ascensiuni specifice copiilor
precoce. Mai exact, a celor care muncesc de mici la
fel ca maturii, neştiind de jucării, de zburdat prin
curte, de fel de fel de năzbâtii. Pentru că, de fapt,
nu toţi copiii înzestraţi de natură cu unele cali-
tăţi excepţionale reuşesc să le fructifice în deplină
măsură. Un talent nativ poate creşte, devenind o
floare rară, admirată de toată lumea, pe când altul,
unul ce nu e stropit neîncetat cu sudoarea frunţii,
se poate ofili. Augustina, de exemplu, de când se
ţine minte, exersează la vioară câte 6-7 ore pe
zi. E un volum de muncă enorm, pentru puteri şi
răbdare de om matur. Dar iată că, în unele cazuri,
îl face şi un copil talentat. Şi atunci poţi înţelege
cum de acest copil, în cazul nostru – Augustina
Florea, doar la vârsta de 12 ani cântă în calitate de
solistă Concertul nr. 1 pentru vioară de Mozart cu
Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naţionale.
Cu bursa obţinută după absolvirea liceului,
merge la Conservatorul de la Moscova. Mai are şi
o scrisoare de recomandare din partea lui Eugen
Doga. Maestrul o cunoştea de la un concurs la
Micul prinţ, unde a fost membru al juriului, iar
Augustina – câştigătoarea unui premiu, pe care