Cartea final

i-a venit din Ceruri... Prin acea cruce de pe bolta
cerească. După ce a văzut-o, a început să citească
Biblia, ceea ce i-a preschimbat întreaga fiinţă, i-a
dat forţă de rezistenţă.
Nu pretinde că le-ar înţelege pe toate câte le
citeşte. Îşi dă seama că omul este limitat în gândirea
lui şi încearcă să nu-şi pună întrebări la care ştie că
nu va găsi răspuns. Într-o carte a lui Eugen Doga
a găsit că sunt lucruri care trebuie lăsate în afara
gardului conştiinţei. Este ceea ce s-ar putea spune
şi referitor la unele postulate biblice. Totuşi, zice
ea, nu cunoaşte o lectură mai frumoasă. Ea nu se
consideră pe sine atât de citită ca alţii de vârsta
ei. Nu pentru că nu i-ar plăcea să citească. Pur şi
simplu, vioara îi cere mult timp chiar din prima
clipă când a luat-o în mâini. Şi nu poate, dar nici nu
vrea să ia din acest timp ca să-l folosească pentru
alte preocupări, care, până la urmă, nici nu se ştie
dacă îi sunt necesare.
Cât priveşte cărţile, îndeosebi cele ce apar astăzi,
în puţine din ele a găsit ceva ce ar fi provocat-o să
le citească. Alături de Biblie, îl pune, cel puţin,
deocamdată, doar pe francezul Saint-Exupery. La
el a aflat aceeaşi dragoste şi toleranţă faţă de om.
S-a bucurat mult când, la Moscova, a dat peste
un roman al lui, pe care nu-l citise. E despre nişte
domnişoare de companie, care însoţesc trupele
armate pentru confortul fizic al bărbaţilor. A rămas
uimită cu câtă căldură şi respect scriitorul le-a
descris povestea vieţii. Această lectură i-a fost o
lecţie de dragoste faţă de om, una din mai multe