soare, fierbinte ca dragostea, ne apasă mereu, ca
noi să reuşim tot ce n-a reuşit EA.
Uneori noi prea târziu conştientizăm delicateţea,
rafinamentul, selectitudinea, poate chiar singula-
ritatea unei persoane deosebite. Spre mare regret,
uneori ne dăm seama de aceste lucruri de abia după
plecarea ei în nefiinţă, atunci când nu mai poţi
schimba nimic, nu mai poţi să îi mulţumeşti pentru
tăria, dragostea de viaţă, jertfirea de sine şi răbda-
rea nemărginită. Şi mereu ne vom reproşa că am
putut să facem mai mult...
...Sunt stele mari, sunt stele mici, dar toate radi-
ază lumină. Sunt stele care ard repede, într-o clipă,
jertfindu-se, fără să se întrebe ce va fi mâine, de
parcă ar avea un suflet de om, care, dacă iubeşte –
iubeşte cu o ardoare mistuitoare!
Undeva departe plânge o stea cu toate lacrimile
noastre, care prin forţa întregului univers se împle-
tesc într-un singur dor...
Acest dor ne călăuzeşte spre chipul viu al Maicii
Domnului de pe icoana, la care ne vom ruga mereu
pentru mântuirea sufletului tău, ANIŞOARA!