la o poezie solară, cu flori multicolore şi înmires-
mate pe la porţie caselor părinteşti, cu bunei ce-şi
aşteaptă în prag nepoţii cu un sfat şi o vorbă bună...
Mai târziu, ea vine la o poezie de o pronunţată
factură lirică, de o emotivitate vibrantă şi o cantabi-
litate surprinzătoare. Revelaţiile ei poetice se proiec-
tează pe o problematică existenţială, meditând
despre Viaţă, Om, Artă, Eternitate... Impregnată de
o nuanţă filozofică, poezia Augustinei este aşezată
într-o zonă a înaltelor valori etice – a binelui, a
purităţii, a dăruirii de sine, a ajutorării aproapelui,
a Credinţei...
Omul în discursurile ei poetice este prezentat
având un suflet curat de copil, primit în dar de la
Dumnezeu, şi identificat cu un îndemn spre o fiin-
ţare supremă, eternă. Arta, în special muzica, în
viziunea Augustinei are un mesaj sacral... Iar misi-
unea omului-artist, cu har dumnezeiesc, cu talent
venit din ceruri, este de a dărui lumină, a alina
sufletele, a inspira un dialog mental şi emoţional cu
Divinitatea şi Eternitatea...
Primeşte-n dar această melodie
Uitată pe altarele străbune,
Care coboară azi din veşnicie
Şi suflă viaţă-n ale mele strune...
Prin ea Iisus ne binecuvântează,
Ne vindecă de răni, ne curăţă de tină,
Prin ea în râul păcii ne botează
Şi ne îmbracă-n straie de lumină...
Primeşte-n dar această melodie,
Ce vine din potirul sufletului meu,