Sentimente albastreO iubire într-o clepsidră
Tac de multe ori
Să nu crezi că vreau prea multe.
Vreau să m-ascund adeseori,
Ca să mă pierd în negura de zori.
Vreau să fiu chiar un copil cuminte
Să mă percepi ca o femeie de lume.
Dar timpul m-a ars și m-a răzvrătit
Și am devenit nisip fierbinte.
M-am ascuns de-atâtea ori
Într-o clepsidră
Cu ușile zidite.
Cu ferestre transformate în cioburi,
Ce mi le-ai sfărârmat chiar Tu.
Candela mi-e chiar chipul tău.
Am fugit de mine adeseori,
Căutându-mă în deșertul minții,
Secătuit de așteptare.
Am scuns iubirea de lume
De frică că s-ar topi