Sentimente albastre
Mi-am rupt feminitatea ca să mă aflu
Poate tu...
Mă judeci după chip.
Chip cioplit de un meșter Manole
Ce și-a înfipt bisturiul în clepsidra mea,
Ca și cum dorea să mă picteze
După cartea sa.
Dar eu,
Nu pot să fiu nici măcar atinsă
Căci Dumnezeu mi-a dat din taina sa
Ca să nu mă pierd în inocența mea.
M-am jucat destul când eram
O fată morgană rătăcită,
Ascunsă după o mască.
Acum bariera fricii
În care am fost zidită
S-a topit,
Și am rămas liberă
În adevăratul sens al cuvântului.