Sentimente albastre

Doina Cotfas

Ești lacrima mea

O artă fără sfârșit
Se naște din durerea mea.
Ți-am cioplit chipul din stele
Și mersul din gândurile mele.
Îți iubesc până și lacrima
Și plânsul.
Și tăcerea și vorba.
Când voi pleca
Lacrima îți va fi scăldată în cuvinte
Pentru că am zidit porți
Printre blesteme.
Nu trebuia ca să mă pedepsești așa,
Căci iubesc o lumină din cer
La o șoaptă de descântec.
Ești lacrima mea și suspinul meu
Ce nu l-a ucis anii.