Doina CotfasLa un pas de sărutul cerului
Am fost la un pas de sărutul cerului.
Am fost la granița dintre întuneric și lumină.
Am fost între zbucium și visare.
Am fost în întuneric,
Până te-am cunoscut pe tine Doamne.
Tu care mi-ai arătat calea
Chiar dacă pașii mei s-au împiedicat din drum,
Chiar dacă foșnetul vieții m-a robit.
Sărutul clipei ce a coborât din lacrima cerului,
A adunat marea de Cuvinte,
Ce le-am purtat din abis în largul vieții.
La fiecare pas ce îl fac chiar dacă mai alunec
Și mă împiedic obosită de atâtea pietre
Adunate pe care nu uit să le las în urmă,
Nu te uit Doamne.
Mi-a fost teamă să arunc povara în mare
Ca să nu o uit cumva și,
Să simt că sunt prea ușoară.
Am zăbovit prea mult într-un loc