În alt loc, Karl Stern se supără că într-o publicație catolică se vorbește despre victime care s-au
înecat, dintre care unii erau catolici și spune: “De ce să descrii victimele separat, după credință?”
Dar el scrie automat despre cel de-al doilea război mondial ca “marea catastrofă evreiască”. Ca și
în cazul celui de-al doilea război mondial, conducerea evreiască pregătește o catastrofă, în care
evreii vor domina nu prin numărul victimelor și imensitatea suferinței – acestea au aparținut
întotdeauna “goimilor”, “gloatei”, vitelor care nu fac parte din “poporul ales” – ci prin faptul că
plănuiesc și vor conduce acțiunea. Mulțimea evreilor se lasă condusă și incitată, mai mult decât
orice altă mulțime, de șovinism, și este mai sângeroasă decât altă mulțime când este incitată la
isterie. Așa scrie în „Enciclopedia iudaică”, într-un articol în care se arată că evreii sunt mai
înclinați spre isterie colectivă decât alții. Fără a fi psihanalist, autorul e de părere că asta li se
trage din secolele de viață strâns localizată și strict controlată în ghetouri, sub absolutismul
talmudic.
Pentru a vedea mecanismul șovinismului talmudic în acțiune, cititorul ar trebui să citească
publicațiile în ebraică și idiș. În aceste publicații va vedea cum evreii n-au pace niciodată, ci sunt
supuși unor incitări și solicitări permanente și diabolice, astfel încât un cititor naiv și neinformat
și-ar putea închipui că cei care scriu în aceste publicații sunt dușmanii de moarte ai evreilor și
vor să-i chinuie, băgându-le frica-n oase. Când citim exemplele care urmează, să nu uităm că
marea masă de “evrei răsăriteni explozivi” (hazarii) sunt acum în America, unde iată ce aud și
citesc ei, neștiut de restul americanilor:
La 19 mai 1950, William Zukerman, unul dintre cei mai cunoscuți ziariști evrei, scrie articolul
“Să li se facă evreilor părul măciucă” (în South African Jewish Times, probabil și-n alte ziare)
despre “Chaluziot – imigrarea organizată și planificată a evreilor din toată lumea în Israel – dar
mai ales a celor din America”. El îl citează apoi pe Sholem Niger, “decanul criticilor literari și al
eseiștilor evrei”, care critică nu planul și organizarea acestei imigrări, ci maniera în care li se
prezintă evreilor din America și care ar fi una negativistă, plină nu de dragoste pentru Israel, ci
de “înjosire, negare și distrugere a tot ce este evreiesc și se află în afara Israelului; viața evreilor
din Statele Unite și din alte țări din lume este prezentată ca fiind demnă de dispreț și ură; tot ce-i
evreiesc și nu-i în Israel e înrobitor, nedemn, oprimant și dezonorant”. O altă tehnică, continuă
articolul, este “de a demoraliza evreii și a le distruge speranțele în căminul lor american; de a-i
ține tot timpul alarmați de amenințarea antisemitismului; de a nu-i lăsa să uite în veci ororile
hitlerismului; de a-i umple de îndoieli, spaimă și disperare cu privire la viitorul evreilor în
America; fiecare manifestare de antisemitism este exploatată și exagerată, ca să se creeze
impresia că evreii americani sunt, ca și sub Hitler, amenințați de o catastrofă și vor trebui să se
refugieze”.
Niger citează un exemplu luat de la un sionist de frunte din Israel, Jonah Kossoi, care scrie în
jurnalul literar ebraic „Israel”: “Nouă, sioniștilor, ne revine vechea obligație de a le face tot
timpul evreilor părul măciucă; de a nu-i lăsa niciodată în pace; de a-i ține mereu pe marginea
prăpastiei și de a le pune mereu primejdii în fața ochilor. Nu trebuie să așteptăm să existe vreo
catastrofă, căci dacă așteptăm, de unde vom lua sutele de mii de evrei de care avem nevoie ca să
ne construim Israelul?”
Se vede clar: “catastrofa care amenință” este o necesitate politică, ea trebuie creată, întreținută și
folosită. Zukerman spune că această “formă extremă a Chaluziot-ului este propaganda cel mai
mult folosită azi în Israel”, dar îl citează apoi pe L. Jefroikin, editorul ziarului sionist Kiyum din
Paris, care, deși este de acord că pentru evrei viața nu-i viață decât în Israel, recunoaște că “evreii
din America trăiesc într-un fals paradis... și așa cum sunt acum, nu vor accepta că Statele Unite
sunt pentru ei periculoase, ca Germania hitleristă sau ca Polonia... și de aceea trebuie determinați
să devină ‘devotați Israelului cu trup și suflet’, dar nu să se mute cu totul în Israel”.
După 18 luni, în decembrie 1951, în ziarul Intermountain Jewish News din Denver, Colorado,
editorul Robert Gamzey critica alocarea a 2,8 milioane de dolari propagandei Chaluziot-ului în