indiferent cât de mulțumiți sunt ei să stea în țările unde sunt acum... Conform acestei teorii,
evreii care au trăit acolo de generații și secole trebuie ‘eliberați’ din ‘exil’ și aduși în Israel
printr-o imigrare masivă... Conducătorii tuturor partidelor din Israel, de la extrema dreaptă la
extrema stângă, inclusiv prim ministrul Ben-Gurion, au început să pretindă ca evreii americani,
mai ales sioniștii, să-și țină promisiunile, să-și părăsească ‘exilul’ din America și să se mute în
Israel, sau cel puțin să-și trimită copiii acolo... Congresul de la Ierusalim a încheiat oficial faza
sionismului american și a inaugurat faza de intens naționalism din Orientul Mijlociu, după
modelul lui Vladimir Jabotinsky, care visa un mare stat evreiesc de ambele părți ale Iordanului,
care să cuprindă toți evreii și să fie cea mai mare putere militară din Orientul Mijlociu”.
Adevăratul pericol al sionismului constă în capacitatea lui de a învrăjbi și duce la război națiunile
lumii, ceea ce îi duce la catastrofă pe toți oamenii. Pentru fiecare evreu care va suferi din vina
lor, între 100 și 1000 de ne-evrei vor suferi chiar mai mult. Dar deja în 1950 nu era voie să spui
sau să publici lucrurile astea; goimilor li s-a interzis dreptul de a le enunța, iar evreii protestatari
le-au enunțat degeaba. Deja în 1953 ziarul evreiesc newyorkez Commentary scria că “întărirea
Israelului este elementul solid din politica externă a Statelor Unite și va rămâne așa indiferent de
schimbările de guvern și de rezultatul alegerilor”. Iată o aluzie la forțele ascunse care îi numesc
pe președinții “aleși de popor”, care numesc prim miniștrii și poruncesc regilor. Puterea acestor
forțe e mult mai mare decât “votul evreiesc” din state ca de pildă New York, California și
Florida. Aceste forțe poruncesc cu o autoritate incontestabilă, la care de multe ori a făcut aluzie
The New York Times, ca de pildă în 1956, când scrie: “Orice înțelegere împotriva intereselor
Israelului este imposibilă și nicio administrație americană n-ar ridica ochii la așa ceva”. Dat fiind
că administrația este rezultatul alegerilor, această predeterminare a rezultatului arată corupția
totală și definitivă a “alegerilor libere” din Occident.
Numai putrefacția civilizației și democrației occidentale ține în picioare statul Israel,
subvenționat masiv cu sume uriașe de bani americani: numai în 1953 Statele Unite au dăruit
Israelului 293 de milioane de dolari și i-au “împrumutat” cu alte 200 milioane [nu trebuie să
uităm că dolarii din 1953 erau de zeci de ori mai puternici decât cei de-acum, deci sumele trebuie
citite în acest raport]. Programul de “ajutor tehnic” al lui Truman a dat Israelului mai mult decât
oricărei alte țări din lume, față de populația ce-o are și mai mult decât tuturor statelor arabe, arată
reprezentantul Ierusalimului în octombrie 1952. America a dat Israelului în primii lui 5 ani de
existență peste un miliard de dolari. Apoi, Statele Unite au stors Germaniei tributul de 520 de
milioane de lire anual pentru Israel. Delegatul Siriei la ONU a citat cifra de un miliard și
jumătate de dolari care s-au scurs din America în Israel între anii 1948 și 1956 , în afara tributului
stors de la Germania. Autorul n-a putut găsi documente cu cifre exacte.
Îmbuibat cu banii și cu armamentul Occidentului, sigur că acesta îl va sprijini întotdeauna și că
Washingtonul nu-și va schimba politica de a-l servi, Israelul a început să aplice legea levitică din
621 î.Hr. din Deuteronomul. Hazarii mongoli sosiți în Israel s-au apucat să împlinească
promisiunea pe care le-a făcut-o Iehova leviților. Parte din această promisiune, scrie în
Deuteronomul (capitolul 20), este că goimii vor aduce neamului ales tribut sub formă de dolari
americani și tribut stors de la Germania. Apoi împlinirea “legii” mai cere ca toți regii și potentații
popoarelor să fie împroșcați cu noroi, Sionul să fie stăpânul tuturor și toți evreii să fie “adunați”.
De aceea s-a promulgat legea “naționalității israelite” și legea “reîntoarcerii” din 1953, care cere
“imigrarea masivă” în Israel a “națiunii evreiești dispersate”, pentru reîntoarcerea căreia trebuie
demonstrat că suferă persecuții în exil. De aceea se inventează mereu recrudescența
antisemitismului.
Aceste două legi și declarațiile lui Ben-Gurion din 16 iunie 1951 despre “începerea strângerii
evreilor din exil” făcute sioniștilor din America, i-au alarmat pe unii evrei, ca Zukerman și
Rosenwald, care au văzut pereții ghetoului cum se ridică în jurul lor. Rabinul Hillel Silver,
prietenul intim al lui Eisenhower, s-a arătat mulțumit că Ben-Gurion e dedicat “întregului
program sionist neștirbit”. În iunie 1952, la New York, Ben-Gurion le-a spus evreilor că