aprilie 1918, regimul evreiesc a preluat puterea și Romanovii au fost luați de niște soldați străini,
care nu știau rusește și cărora rușii le ziceau “letoni”, dar care în realitate erau veniți din Ungaria.
Romanovii au fost duși la Ekaterinburg, în munții Urali, sub conducerea unui evreu, Yankel
Yurovsky. De-acum, de sus până jos, puterea terorii era în mâna evreilor: evreul Yankel
Sverdlov conducea de fapt Rusia, ca șef șeful poliției secrete din Moscova. La Ekaterinburg,
această poliție era condusă de 7 evrei, unul dintre ei fiind Yankel Yurovsky. La 20 iulie ei au
anunțat că l-au împușcat pe țar și că familia lui a fost trimisă undeva, “în siguranță”. Moscova a
aprobat acțiunea celor din Ekaterinburg și tot globul se felicita de umanitarismul cu care erau
tratați soția și copiii mici ai țarului, care erau morți demult. Adevărul s-a aflat întâmplător, la 25
iulie, când Ekaterinburg a căzut pentru scurt timp în mâinile rușilor albi și Robert Wilton i-a
însoțit. Generalul Diterichs, comandantul rușilor albi, un vestit criminolog rus, Sokolov și Wilton
au dezgropat dovezile. Când rușii albi s-au retras, Wilton a luat cu el dovezile și le-a arătat
detaliat fotografiate în cartea lui.
Masacrul a avut loc la ordinele și în colaborare strânsă cu Sverdlov din Moscova. S-au găsit
dovezile convorbirilor lui telefonice cu ucigașii din Ekaterinburg. Într-una din aceste convorbiri i
se raporta lui Sverdlov: “Ieri a plecat curierul care-ți aduce ce dorești”. Curierul era Yurovsky și
se crede că îi ducea lui Sverdlov capetele familiei Romanov, căci trupurile lor au fost găsite
decapitate. Martorii oculari care n-au putut fugi au descris scena. Unul dintre ei chiar a participat
la omoruri. Iată ce s-a întâmplat: La 16 iulie, la miezul nopții, Yurovsky i-a sculat din somn pe
țar și familia lui, i-a dus într-o cameră la subsol și i-a împușcat. Ucigașii care au tras au fost
Yurovsky, 7 complici de-ai lui neidentificați, apoi unul Nikulin de la poliția secretă locală și doi
pușcași ruși, aflați în slujba poliției secrete. Victimele au fost țarul, soția lui, fiul lui bolnav care
nu putea umbla, și pe care țarul îl ținea în brațe, cele patru fiice ale țarului, apoi patru alți ruși,
care erau doctorul, servitorul, bucătăreasa și camerista țarului. Pereții camerei în care au fost
uciși purtau mărturia împușcăturilor și împunsăturilor de baionetă cu care au fost masacrați
Romanovii și servitorii lor, când Sokolov și Wilton au examinat-o și-au fotografiat-o.
Înainte de-a pleca din Ekaterinburg, Yurovsky s-a lăudat că “nimeni nu va ști vreodată ce-am
făcut cu cadavrele”. Dar s-a aflat totuși. El a încărcat cadavrele în 5 camioane și le-a dus la o
mină de fier părăsită din pădure, le-a tăiat în bucăți și le-a ars, folosind 150 de galoane de petrol.
Un oarecare Voikov de la poliția secretă din Urali (care venise împreună cu Lenin, în același
tren, din Germania să facă bolșevismul în Rusia) i-a dat lui Yurovsky 400 de livre de acid
sulfuric ca să dizolve oasele victimelor. Cenușa și fragmentele de oase au fost aruncate în puțul
minei, pe fundul căreia spărsese gheața, pentru ca cenușa să se lase la fundul apei și să nu
rămână la suprafața gheții. Apoi s-a construit și instalat un nou fund al puțului minei, deasupra
celui vechi. Dar când s-a înlăturat această podea falsă, s-au găsit imediat rămășitele. Deasupra lor
era cadavrul unui câine ce aparținuse uneia dintre fiicele țarului. Sub el s-au găsit bucăți de oase
și piele de om, un deget și multe fragmente de lucruri și haine care n-au fost complet distruse.
Cei care-au dezgropat rămășițele copiilor țarului au fost uimiți de o mică colecție de pioneze,
monezi și foițe de staniol. Sidney Gibbes, profesorul de engleză al copilașului țarului, le-a
identificat ca provenind din buzunarele acestuia. Precauțiunile luate pentru distrugerea trupurilor
victimelor și înlăturarea urmelor crimei dovedesc ce experiență de criminali de profesie au avut
membrii guvernului și conducătorii statului bolșevic. Acestea sunt metodele criminalilor de
profesie din Chicago din vremea prohibiției și a bandelor de criminali din Statele Unite în
general.
Acum, că adevărul despre masacrarea soției și copiilor țarului n-a mai putut fi ascunsă, s-a făcut
un proces de ochii lumii, în care 28 de persoane au fost acuzate de uciderea țarului și a familiei
sale. S-au publicat 8 nume din acei 28. Niciunul dintre cei 8 n-avuseseră ceva de-a face cu
masacrarea Romanovilor. Apoi s-a afirmat că 5 ar fi fost executați ca fiind vinovați. Aceștia,
dacă au fost sau nu executați, n-au avut nicio legătură cu crima. Asasinul principal, Sverdlov, a
fost ulterior ucis de complicii lui, în cadrul luptelor pentru putere din interiorul bolșevismului, și