Pe vremea când era corespondent la Times, autorul a văzut cum s-a născut legenda suferințelor și
persecuțiile evreilor, legenda “holocaustului”. Mai întâi, Times a scris că “sunt persecutați
oponenții politici și evreii”. Apoi, încetul cu încetul, formula a devenit: “sunt persecutați evreii și
oponenții politici”. Apoi presa a tăiat din formulă “oponenții politici” și a scris doar că “sunt
persecutați evreii”. Astfel s-a mințit cu nerușinare, ignorându-se suferințele majorității
victimelor, care NU erau evrei, și publicul a fost dus de nas că “numai evreii au suferit sub
nazism”. În 1945 tribunalul de la Nürnberg a judecat “crimele împotriva evreilor”, iar victimele
ne-evreiești, de sute de ori mai numeroase, au fost total ignorate. Și tot în 1945 guvernul britanic
și cel american au abandonat cu nepăsare sute de milioane de victime să sufere mai rău decât
orice-au suferit evreii – care au suferit în proporția în care se aflau printre restul victimelor, nici
mai mult nici mai puțin. [Nota rezumatorului: în 1991, Crucea Roșie a obținut de la fosta
Uniu ne Sovietică informația că la Auschwitz au fost în total 300.000 de deținuți , din care un mic
procentaj erau evrei. Dar mitul celor 6 milioane de evrei gazați continuă nestingherit în mintea
marelui public , întunecată de minciuni de tipul celor descrise aici].
Autorul povestește cum până la 43 de ani nu și-a dat seama ca ar exista vreo diferență între evrei
și alți oameni, până n-a raportat despre persecuțiile din lagărele de concentrare naziste. Spune
cum lua mărturiile victimelor persecuțiilor hitleriste, le asculta istoria, le examina rănile, cerceta
lagărele de concentrare – chiar cu riscul de a fi la rându-i persecutat. Spune cum peste 90% din
victimele hitlerismului erau nemți în Germania, cehi în Cehoslovacia și așa mai departe. Cum un
număr mic de evrei, sub 10%, erau și ei persecutați de Hitler, în aceeași proporție în care se aflau
în populație. Și apoi arată cum presa și mass-media au negat cu desăvârșire suferințele a 90%
dintre victime și au pretins că numai evreii au fost persecutați. De exemplu rabinul Stephen Wise
scrie în 1949: “Măsurile luate împotriva evreilor continuau să fie mai pline de cruzime și de
distrugere planificată decât teroarea dezlănțuită împotriva altora. La 29 ianuarie 1933 Hitler a
devenit cancelar. Regimul de teroare a început imediat cu bătăi și arestări ale evreilor... Am
plănuit un marș de protest la New York pe 10 mai, ziua când s-a ordonat arderea cărților
evreiești în Germania.... Evreii au suferit cel mai mult în urma acestui atac.... lagărele de
concentrare au fost înființate ca să fie umplute cu evrei”.
Toate aceste afirmații sunt minciuni. Evreii n-au suferit mai mult ca alții, ci exact ca orice alt
opozant politic ne-evreu. Teroarea n-a început la 29 ianuarie, ci la 27 februarie. Nu s-a ordonat
arderea niciunei cărți evreiești. Autorul a fost de față la fiecare dintre aceste evenimente și a
văzut clar și precis ce se ardea. S-au ars cărțile “marxiste” și multe cărți scrise de autori germani
și englezi ne-evrei, printre ele aflându-se și câteva cărți scrise de autori evrei. Evreii n-au suferit
nicidecum mai mult decât ne-evreii persecutați ca oponenți politici. Iar lagărele de concentrare n-
au fost umplute cu evrei. Evreii au fost în lagăre în aceeași proporție numerică în care au fost și
în afara lagărelor, printre restul oamenilor. Totuși, această minciună despre “persecuția evreilor”
domină mintea omenirii din 1939 încoace. La vremea când și-a dat demisia, autorul era dezgustat
numai de felul în care se nega și falsifica pericolul războiului care avea să ucidă 45 de milioane
în mod inutil, iar minciuna despre persecuția în mod special evreilor îl agasa doar ca un fapt
minor. Mult mai târziu și-a dat seama că tot scopul războiului era conținut în acea minciună.
Când a studiat ulterior biografia lui Robert Wilton, și-a dat din nou seama de asemănarea
evenimentelor. Wilton încercase să spună adevărul despre bolșevism în Rusia și ajunsese la
problema evreiască. Autorul a căutat să arate ce se întâmpla în Europa și a ajuns tot acolo unde-a
ajuns Wilton. După ce și-a dat demisia, autorul a încercat să deschidă ochii omenirii scriind într-
o carte adevărul pe care ziarul Times a refuzat s-o publice. O a doua carte l-a dus mai departe, la
cauzele războiului, și atunci a început să priceapă de ce se întinde atât de asiduu peste omenire
minciuna că evreii au fost persecutați mai mult ca alții.
Capitolul 37: Ieslea, mesia și maseleHitler și Roosevelt și-au început domnia în același timp (unul la 4 martie, celalalt la 5 martie
1933) și au fost amândoi sărbătoriți și adorați ca mesia de către evreii sioniști din țările