chiar deloc, am avut parte de nenumărate ameninţări, de la tipi care nu
glumeau...dar, cum mă obişnuisem deja, în mod miraculos, nu se concretizau.
Accidente de tot felul puteau să apară, dar cel mai periculos era faptul că în
comunism distracţia adevărată, zgomotoasă, cu băuturi şi ţigări străine ( foarte greu
de obținut, puteam să fiu tentat ), cu muzică din Vest, nu era încurajată...nici nu mai
ştiu de câte ori am sărit pe geam în timpul vreunei razii.
Într-o aşa de mare măsură analizam totul, încât la un moment dat organizam
atracţia serii, o persoană spunea nişte propoziţii, iar eu ghiceam dacă spune sau nu
adevărul :
- La revelion, acum 10 ani, am avut o rochie roşie, a spus o tipă pe care n-o
văzusem în viața mea. - Cam da, mi-amintesc răspunsul meu, corect.
Nu greşeam aproape niciodată, sub 5 % sau mai puţin.
Aşadar, până la 27 de ani trăisem cât alţii în 10 vieţi...îmi amintesc de râsul unui
tovarăş de distracţii :
- Tu îţi dai seama că alţii nici nu ştiu unde e Miliţia şi Securitatea ( poliția
politică ), iar noi copilărim pe acolo?
Până la urmă, însă, am fost chemat la datorie şi totul era pregătit să se întâmple.
Într-o zi frumoasă de toamnă mergeam agale pe strada Turnului... acest
nume...nimic nu e întâmplător, nici vârsta...27 de ani, vârsta la care devii răspunzător
de faptele tale, cum scrie în Biblie. Pe la mijlocul străzii, văd un bătrân sas, pe care-l
cunoşteam doar din vedere, cum se proţăpeşte în faţa mea şi-mi spune :
- Auzi, nu te mai gândi la obiectele materiale aşa cum sunt ele , ci la simbolistica
lor. De exemplu, o masă nu e doar un blat cu 4 picioare, ci un suport pentru
energizare, pentru cunoaştere.
Am rămas cu gura căscată, nu doar din cauza ieşirii lui. Se transformase...s-a
luminat la faţă în timp ce vorbea, corpul apăsat de ani se îndreptase, dintr-odată,
părea zvelt şi gesticula energic. După ce a spus ce avea de spus, o secundă mai târziu
a redevenit un bătrânel şi a plecat, deloc zvelt şi energic. A intrat în curtea unde
locuia şi imediat a revenit Gândul :
- Scrie cartea!
Eram încă reticent, la acea “oră “ eram sigur că e martiriu, aşa că am zis :
- S-o scrie altul...eu n-o fac nici pentru Pamela Anderson.
Eram încă racordat la...acum am uitat la ce...ceva cu umblatul după femei, acum nu
mai ştiu de ce un bărbat ar face aşa ceva, cred că eram nebun.