Când spun asta nu mă refer la viața de apoi, din creștinism, ci de aspectele nevăzute
ale vieții de aici, care nu se întâmplă pe planetă.
Nu trăim doar aici, ci și în spațiu, în sistemul solar. Avem corespondență exactă,
aproape identică cu o ființă energetică, staționată aproximativ pe orbită, iar aceste
două părți ale noastre nu pot fi separate în timpul vieții. ” Spațiala ” nu se lovește de
sateliți sau meteoriți pentru că nu e materială, e una din componentele Gândului.
Noi ne lovim sau facem lucruri rele, ființa energetică este distorsionată și apar
necazuri, boli...facem lucruri bune, câmpul energetic se întărește și suntem feriți de
rele.
Din nou, nu e vorba de poezie, ci de fizică cuantică, de lucruri cu structuri și valori
măsurabile. În viitor...acum încă lucrăm cu metri, kilograme.
- Șamanii, vindecătorii fără diagnostice și medicamente, pot să se
decorporalizeze și să ducă energie, de la ei, de la părțile încă bune ale bolnavului sau
chiar de la animale, ființei energetice, afectată spre distrusă parțial de faptele rele
ale bolnavului. Odată aceasta întărită, ea poate comanda eliminarea bolii, toate
acestea în anumite condiții.
Unii numesc asta șarlatanie, dar e știința Gândului, oamenii chiar se vindecă după ce
șamanul bolborosește jumătate din noapte. Nu intru aici în amănunte, probabil sunt
cărți bune pe această temă, în afară de cine știe ce prostioare.
Un alt element al Formării, la fel de spectaculos, a avut loc la vreo 1o ani după ce am
scris cartea. Nu mi-a dat o viziune nouă asupra lucrurilor, dar le-a scos puţin din
ceaţă.
Făceam autostopul, fiindcă detest să şofez şi să călătoresc alături de oameni mulţi, o
să explic în alt
capitol de ce. M-a luat un tip care părea chinuit de povara existenţei, ca un mic Sisif.
La nici 5 minute după ce am urcat în maşină a scos din torpedoul maşinii o carte şi pe
un ton destul de
autoritar a spus :
- Trebuie să citeşti asta când ajungi acasă. O să-ţi explic repede, că nu avem
timp, ce e ezoterismul.
N-a spus :
- Ştiţi, dacă-mi permiteţi, aş vrea să vă ofer o carte, dacă nu vă supăraţi...
Pe drum, fiindcă avea o maşină “combi”, cu portbagajul la vedere, am încercat să-mi
dau seama dacă nu cumva are o geantă plină cu cărţi din acestea, pe care le
împărţea tuturor. Nu avea nici un fel de bagaj, cartea aceea părea că mă
aştepta pe mine.