contrazic sunt nişte naivi demodaţi, proşti de-a binelea sau chiar nebuni în toată
regula. La 25 de ani situaţia nu e foarte diferită, capacitatea de evaluare a eficienţei
planurilor lor este primitivă, deşi unii devin dispuşi să asculte şi alte opinii. Care ghici
ce, de cele mai multe ori nu sunt de mare ajutor nici ele.
Eu sunt pe scenă de la 14 ani, iar în industria spectacolului viața nu e banală,
de-ai fi cel mai liniștit artist posibil. Așa cum se spune că pe unii îi caută necazurile,
pe noi ne caută cazurile deosebite de ...aproape orice. Mi-amintesc de o victimă a
acestei incapacități de a lua decizii corecte, care a plătit cu tot ce avea. La 20 de ani
avea tot ce-și dorește în mod obișnuit un tânăr, relații cu femei frumoase, o viață ca
o petrecere continuă. El avea o altă trupă de muzică, dar ne întâlneam des, pe la
concerte, pe la aniversări ale cunoștințelor comune. De fiecare dată avea alte haine,
care nu numai că erau scumpe, dar nu se găseau în țară.
- Nu dau bani pe nimic, zâmbea mulțumit, e de ajuns să deschid gura și primesc
tot ce vreau.
A intrat și într-un anturaj prost, tipic, nu? Mergea cu gașca pe la petreceri,
neinvitat...primul lucru pe care îl făcea era să taie firul telefonului, în mai multe
bucăți, ca să nu poată fi înnodat ( pe atunci nu erau telefoane mobile decât în
Japonia ). Când l-am văzut venind, la o petrecere, i-am spus gazdei :
- Ascunde tot ce e de tăiat prin casă.
Gazda a făcut asta și a fost foarte amuzant să văd cum intrusul a răscolit casa
căutând ceva de tăiat. Petrecerea era la etajul 10 al unui bloc, așa că ce idee i-a venit?
El și gașca au început să arunce cu sticle în capul celor de jos...asta la început, pentru
că apoi și alții de la petrecere au făcut-o, deși erau tineri educați. Răul corupe
repede...A apărut poliția, i-au bombardat și pe ei, de parcă era o probă de concurs
haios de pe la televizor. Bineînțeles că i-a arestat pe toți, mai puțin pe mine și pe încă
vreo 2, pentru că ne-am refugiat pe acoperiș. Toți s-au ales cu o bătaie profesionistă,
de la atâta teribilism.
Finalul, pentru acest tânăr, a fost trist, cred că nu avea 25 de ani când a murit din
cauza unei activități ilegale.
Culmea e că nu i-am auzit pe nici un apropiat de al lui spunând :
- Săracul de el, ce a putut să pățească.
Toți au acceptat asta ca pe un fapt inevitabil, deși înainte l-au avertizat de mai multe
ori :
- Nu e bine, schimbă-te, nu mai fă asta, nu mai fă aia...
Tot ce obțineau erau niște priviri disprețuitoare, pe de altă parte tot ce au putut oferi
atâția oameni au fost câteva propoziții.
Da, până la vârsta de 30 de ani, societatea îţi cere să te hotărăşti ce drum vei alege,
iar unii au deja 10 ani vechime în luarea de decizii. Vestea proastă e că ştiinţa a