Proverbele dovedesc şi că există conştiinţă colectivă, că oamenii chiar sunt părţi
ale aceluiaşi întreg, deşi, aşa cum am arătat deja, încă nu ne dăm seama de asta. Nu
neapărat faptul că sunt răspândite pe tot globul, uneori cu enunţuri asemănătoare,
în culturi destul de diferite, ne arată acest lucru. Nici felul în care au fost “moştenite
“ pe cale orală nu sunt un indiciu decisiv pentru a demonstra fără dubiu că minţile
noastre sunt interconectate, dar ceea ce este cu adevărat neverosimil pentru
aparenţa individualismului total, ca să zic aşa, este acceptarea tacită, din generaţie în
generaţie, a valabilităţii proverbelor. Vreun om fără experienţă de viaţă, fie şi bătrân
(am cunoscut destule persoane în vârstă destul de naive ), ajuns într-o funcţie de
conducere (aţi cunoscut destule şi dumneavoastră) ar putea să strige la oameni :
- Să nu vă mai aud cu tâmpeniile astea, sunt prostii pentru minţi slabe.
Iar oamenii s-ar putea să-l asculte, pentru că există comunităţi uşor de influenţat.
Gândiţi-vă, în istoria recentă, câte minciuni gogonate și campanii perverse s-au
propagat prin presă, radio sau televiziune, iar mulţi le-au crezut. În antichitate şi Evul
Mediu, câţi au avut intenţia să ţină populaţia în întunericul ignoranţei şi al prostiei...
Sun Tzî, acum 2000 de ani :
- Vrei să stăpâneşti poporul? Fă-l să alerge după ţinte derizorii, compromite-i
valorile...fă-i cât mai proşti.
Şi ştiţi ceva? a funcţionat cu succes, acest atac psihologic, în toată lumea.Cu toate astea, înţelepciunea populară, nu neapărat doar cea cuprinsă în proverbe,
nu a fost ştearsă din comunităţi, pentru că ea este stocată la nivel ezoteric, cu alte
cuvinte este intangibilă.
Când am studiat tratatele de psiho pedagogie am citit că un om bolnav de o anumită
afecțiune din Europa folosește aceleași cuvinte ca unul din America, suferind de
aceeași boală. Eu însumi m-am convins că diverse categorii de persoane folosesc cam
aceleași cuvinte, ba chiar au aceleași reacții.
Pe vremea comuniștilor, mulți își vindeau și sufletul pentru un trai ”bun ”,
( comparabil cu cel al unui șomer de acum ) dar și doar pentru o bucată de carne. La
un moment dat am învățat un cuplu de profesori cum să obțină hrană din niște
rezerve ale elitei comuniste. Au făcut asta...eu îi cunoșteam pe toți cei trei cu care
trebuiau să colaboreze, toți aveau un limbaj normal, fără cuvinte vulgare, doar nu
erau interlopi, erau absolvenți de facultate. Dar, după un timp, profesorii au început
să vorbească în argou, doar pentru că se întâlneau cu șeful de depozit seara și
mituiau un șef la aprovizionare. La ziua tipului, invitații au rămas cu gura căscată
când l-au auzit pe el spunând :
- Nu mă mai îmbârligați atât...
iar pe ea :