MuzicaEste cea mai accesibilă formă de Matematică Totală, dar din păcate nici
chiar eu nu înţeleg cum o putem pune la treabă...Total, cum o putem folosi în
aproximare. Culmea este că sunt şi muzician, fie și amator, dar procesul de descifrare
al algoritmurilor din ea este un obiectiv la fel de îndrăzneţ ca descifrarea diverselor
coduri din Cuvânt. Am citit o carte în care se arăta că ceea ce percepem ca fiind atât
de facil ( de fredonat ) poate fi transpus în matematică foarte complicată.
Când o să ştim ce evenimente din viaţa noastră corespund notelor sau grupărilor de
note, va fi totuna cu punerea Vieţii în formule matematice sau cu descifrarea Codului
Lingvistic, vă amintiţi, modelul matematic al limbilor popoarelor, dedus după cifrarea
unei limbi de bază.
Am făcut în grabă o mică analiză a relaţiei muzică-viaţă...nu am aprofundat, pentru
că mă cunosc, m-aş fi cufundat în cercetare, pentru ani de zile, ori eu aici vreau doar
să deschid nişte drumuri. Dacă voi găsi un sponsor, voi pune chiar eu bazele
cercetării pentru demonstrarea Matematicii Totale, dacă nu, voi lăsa generaţiile
viitoare să se acopere de glorie.
- Ca Moise?
- Ca dragul de Moise...dar cum sunt un optimist incorigibil, sper că voi face mult
mai mult.
Aşadar, un oraş, cu toată forfota lui şi un mix de sunete emite sunetul la minor, adică
un sunet destul de înalt, iar minor înseamnă trist. A fost destul de surprinzător să văd
apărând pe ecranul computerului această corespondenţă, mai ales că un claxon, un
sunet destul de prezent, corespunde cu la major...major, adică nu doar bucurie, ci şi
acţiune. Toate astea simplist zise, poate se vor găsi şi muzicieni să mă desfiinţeze,
vorbind despre teorie, dar asta va însemna că n-au citit această carte sau n-au
înţeles-o, pantru că aici operăm cu simbolistică, cu esenţe.
Un sunet înalt, pe ghitară, de exemplu, se obţine de pe o coardă subţire şi scurtă, iar
unul foarte înalt, cât mai aproape de partea de jos a ghitarei, unde sunt prinse corzile.
Sus, la chei, unde se acordează ghitara, sunt sunetele mai grave, ceea ce e iar
surprinzător, pentru că te-ai aştepta să fie invers, la bază grav, sus ascuţit, ca și
concepere materială. Nota do de sus e mai ascuţită cu mult decât do de jos, totuşi pe
ghitară e mai spre bază, mai jos. E ca-n viaţă, un tânăr (spaţiul mai apropiat de bază )
poate se agită, vorbeşte mai gălăgios şi pe un ton mai înalt, un bătrân e mai grav. Un
ton înalt poate deranja, totuşi solourile de ghitară ale rockerilor, pe tonuri înalte,
sunt destul de plăcute. Cu alte cuvinte, o echipă de tineri convinsă să fie disciplinată,
de fapt mai mult ordonată, chiar având exuberanța specifică vârstei, de obicei având
o multitudine de concepții despre bine și rău, poate deveni câștigătoare. Am văzut
mulți manageri care au luat tineri în echipă și un timp au avut de pierdut, dar apoi au
recuperat și s-au distanțat categoric de concurență.