- Ba da, dar el era condus de Formare în cel mai înalt grad sau era un Garant,
chiar. Rasputin a fost un “ independent “, ca un om-obişnuit-din-viitorul-nu foarte
îndepărtat.
Revenim la persoana care făcea calculele acelea...nu era singura lui putere, era şi
cititor de gânduri, telepat...cea mai bună dovadă că oamenii viitorului nu vor fi doar
de zeci de ori mai inteligenţi, ci şi racordaţi la Cuvânt, de aceea abilităţile
paranormale vor creşte exponenţial. A fost un om din viitor.
Nu că tot Formatorii mi l-au scos în cale, dar formarea a fost că 2 luni de zile l-am
putut observa foarte bine, fiindcă l-am cazat lângă mine și a stat, a refuzat
nenumărate alte oferte.
Omul nostru era un om al străzii, nomad, pentru că nu se putea integra în societate,
fiind atât de deosebit, iar o parte a creierului era avariată de puterea Cuvântului. Nu
trăgea vreun pantof în lesă şi nu îl striga “ Azor, cuţu-cuţu “ , dar nu se putea
concentra prea mult timp şi sărea de la una la alta. Asta se întâmpla pe vremea
comunismului, iar aceştia, oameni simpli fiind, chiar şi liderii, se mulţumeau să-l
ignore. O mulţime de oameni din România îşi amintesc de el, pentru că era destul de
vizibil, vara şi-o petrecea pe litoral, în restul anului umbla prin oraşe. Ca să-şi câştige
traiul, făcea demonstraţii prin restaurante, iar oamenii îi dădeau bani sau alimente.
Am asistat şi eu la o demonstraţie...după ce i-a lăsat cu gura căscată, îşi strângea
banii şi se pregătea să ia loc la masă, întotdeauna cineva îi comanda de mâncare şi
plătea consumaţia. Unii se iritau sau se înspăimântau după aşa ceva, deveneau
agresivi. Un prostănac ( adică eu-prostănac, vă mai amintiţi teoria Omului-
Univers ...toţi suntem interconectaţi şi variante ale unei singure persoane ), a mârâit
la el :
- Am plecat azi dimineaţă la 7:30. La ce oră am ajuns aici? Răspunde repede!
Prostovanul a rânjit încântat şi i-a privit cu superioritate pe cei din jur, ca şi când ar fi
spus :
- L-am încurcat ca lumea pe nenorocit...
Mulţi îl catalogau aşa...prostovanul rânjea pentru că omisese intenţionat o parte a
problemei, care astfel, după părerea lui şi a 90 % din cei ce citesc chiar acum, făcea
imposibilă rezolvarea ei. Ar fi trebuit să spună :
- Am plecat la 7:30 din Bucureşti, ( să zicem ) am mers cu 90 de km la oră ( se ştia
că distanţa Bucureşti-litoral e de cam 250 de km ), la ce oră am ajuns?
Vă daţi seama că fără precizarea localităţii şi a vitezei medii nu exista ecuaţia simplă
prin care se putea da un răspuns. Dar omul nostru l-a dat, după o secundă, exact :
- La 10:50.