- Nu veţi fi atacaţi fără să vă puteţi apăra.
Nu e vorba de nivelul fizic personal, unde poate fi și invers, ci de cel mental şi
planetar-colectiv. Adică orice dictatură și imperiu vor trece sau se vor tramsforma
slăbind mult opresiunea şi nici o boală sau vreo cometă nu ne va stârpi de pe
suprafaţa Pământului, pe toţi. Un politician american, dacă mi-aduc bine aminte, a
spus :
- Poţi să-i păcăleşti pe toţi un timp, pe unii tot timpul, dar nu poţi să-i păcăleşti
pe toţi tot timpul.
Sau, foarte simplu, după ploaie, vreme bună. De ce ne-ar interesa pe noi, cei dornici
de reducere la maxim a greşelilor, această alternanţă? Pentru că e o metodă
suplimentară, uşor de intuit, de verificare a valabilităţii opţiunilor benefice. Cu puțină
experiență vom vedea ușor semnele drumului bun și vom refuza amăgirea traiului
călduț în ignoranță și lene.
Și aici a intervenit o Formare. Unul din colaboratorii mei, cu care lucrez de ani de zile,
deci îl studiez de mult, ( doar pentru asta l-am păstrat ) este leneș tipic, aproape de
patologic, la un pas de a deschide ușa țicnelii. Totuși, această predispoziție se
datorează doar unui caracter infect, în care munca e considerată o mare umilință și
doar înșelătoria e calea de urmat. Pare nimic, dar am rămas uimit de multitudinea
aspectelor și de puterea lor de distrugere, în zeci de domenii ale vieții, pe care am
putut s-o studiez la acest manual de lene. Jumătate din suferințele omenirii se
datorează mecanismelor fine care compun lenea ...fine, dar extrem de dăunătoare
societății. Invizibile, ca atomii care generează forța distructivă a unei bombe nucleare,
dar în acest caz nu conștientizăm explozia.
De multe ori colaboratorii mei erau deranjaţi de perfecţionismul care mă
caracterizează şi spuneau că e inutil, că doar muncesc suplimentar, iar eu le
răspundeam :
- Uşor e pentru neputincioşi şi proşti.
Dar apoi vedeau că au tot timpul de lucru, pe când concurenţa şoma.
Economia comunistă a crezut că a inventat un sistem bine pus la punct şi deci
infailibil, dar fără fluctuaţiile fireşti provocate de o masă imensă de persoane şi
evenimente, a colapsat şi oamenii au ajuns rău din multe puncte de vedere. Ceea ce
la început a fost bun, dictatura de dezvoltare, ordonată şi planificată, a ajuns nu
opium, ci otravă pentru popor. Şi aşa cum am mai spus, orice e supus degradării, fie
şi ceva conceput inteligent, cu inspiraţie bună. Cică o profeţie e despre sfârşitul
papalităţii...orice se sfârşeşte, aşa că da, se va sfârşi, e bun simţ, nu mare Ocult.
- Da, orice progres se naşte cu greu, trăieşte în banalitate şi moare otrăvind totul
în jur.