Se întâmplă oricui să nu-şi găsească lucrurile, dar nu de fiecare dată, în fiecare minut.
Când mă pregăteam să plec la spectacol, nu-mi găseam bluza de călătorie, nici cea de
concert, adidaşii, şepcile, nimic. De mai multe ori, le-am rugat pe dansatoare să mă
ajute, aşadar 7 persoane întorceau casa pe dos, degeaba, pentru că cele 7-8 articole
erau de negăsit. Hai, nu-ţi găseşti unul, două, cinci, dar chiar nici unul din 10?
Decideam că iau altceva, la fel, încă 8-10 obiecte erau de negăsit. Şi asta în condiţiile
în care seara le vedeam pe toate, în diverse locuri. De fiecare dată, de peste 100 de
ori pe an, trebuia să plec cu ce găseam, chiar şi cu haine luate din coşul de rufe. Două
luni de zile am ţinut o şapcă deasupra patului, ca s-o găsesc uşor. Când în sfârşit mi-a
trebuit, am ridicat privirea şi mâna după ea.
- De data aceasta voi pleca cu tine pe cap, am rânjit sardonic.
Dar nu mai era acolo.
Odată m-am dus la birou ( la un moment dat aveam un sediu pentru organizarea de
spectacole ) în pijama, pentru că altceva n-am găsit. Noroc că semăna cu un
trening...Într-un timp, ştiam că peste 1 an trebuie să mă duc la o nuntă. Aproape în
fiecare săptămână mi-am cumpărat o pereche de pantaloni casual... eu purtam
atunci doar haine rap şi am decis că nu se face să mă duc la o nuntă chiar prea larg şi
colorat. Când a sosit momentul, sigur cumpărasem 30-40 de perechi de pantaloni,
dar când i-am căutat, am găsit doar vreo 3 perechi, care îmi erau ridicol de mici, de
adolescent, ca şi când aş fi fost orb când i-am cumpărat. Deşi de fiecare dată îi
probam, iar eu am aproape aceeaşi formă, greutate şi înălţime de 25 de ani. În nici
un caz nu am avut fluctuaţii mari şi exclus, atât de mari încât să-mi rămână mai mici
cu 5 numere într-un an.
Culmea acestui complot, am păţit-o de 3-4 ori în viaţă, a fost când lucrurile mi-au
dispărut din mână. Aveam CD-ul cu melodiile de concert, m-am privit scurt în oglindă,
apoi în mână nu am mai avut nimic. Nu trebuie să vă mai spun că cele 5 CD-uri
pentru concerte, fiecare cu alt program, în funcţie de ocazie, erau întotdeauna doar
4 şi lipsea exact cel pe care-l doream. Dacă a doua zi, la un nou spectacol, doream un
altul, pe care cu o zi înainte îl văzusem în raft, lipsea acela şi apăruse cel pe care nu-l
găsisem ieri.
- Imposibil, aud asta pe diverse tonuri.
- Dar dacă s-a întâmplat chiar aşa, ce mai spuneţi? Presupunem că e așa, ce ați
zice?
Cei care au devenit fanii teoriei Formatorilor o să răspundă :
- S-au străduit să te convingă că Lumea poate fi o iluzie, ca să înţelegi formarea
anomaliilor şi a mutaţiilor, numerologia şi materializarea “ ocultă “...tot ce ai scris pe
aici. - Nu puteau şi ei să-şi facă vreo apariţie spectaculoasă şi să spună clar ce vor,
cum auzim de la atâţia? Pentru că chestiile astea au fost realmente un chin. Staţi că