Aveam un colaborator în vârstă care era disperat să mă atingă, ziceai că e vreun
homosexual excitat, dar avea familie, copii și se uita după femei când mergeam pe
undeva.
Cât despre respectiva vârstnică, veţi spune că era vorba de vampirism sexual, dar
m-a prins doar de cot. Nu m-aș mira ca medicina tradițională chineză să știe că acest
loc e un nod de energii, pentru că toți acești vampiri îl ținteau.
La un moment dat am locuit o vară întreagă într-o vilă de închiriat turiştilor care
veneau la mare. Mama proprietarei, foarte bătrână, infirmă, stătea pe o terasă
aproape toată ziua, bucurându-se de orice clipă rămasă. Cumplită lume au creat
Formatorii...sadism curat. Privea indiferentă pe absolut toţi cei care veneau şi plecau,
dar când apăream eu şi nu intram direct în cameră, ci mă duceam sub umbrar, să
mănânc, “ se târa “ cum putea până acolo şi se punea la 1-2 metri de mine. De
fiecare dată.
La polul opus, copiii, chiar şi foarte mici, când mă văd, se opresc, orice ar face,
inclusiv din plâns şi nu-şi mai iau ochii de pe mine, de obicei cu o mare expresie de
încântare.
Dar, să zicem că astea sunt prostioare. Mi-am petrecut 30 de veri la mare, tot
sezonul, cu serviciul...aveam o zonă de plajă de inspectat ( sar peste amănunte ) şi
mergând prin soarele arzător mă tot gândeam ce bine ar fi să intru în apă, să mă
răcoresc. Dar nu aveam curaj, pentru că aveam foarte mulţi bani la mine, de fiecare
dată şi ar fi însemnat fie să-i las pe mal, fie să intru cu ei în apă, ambele situaţii fiind
inacceptabile. Aşa că înduram căldura, ce să fac...La un moment dat am “ ochit “ un
loc pustiu, pentru că prima parte a nisipului, cea dinspre faleză, era plină de scoici
tăioase, fiindcă nimeni nu le strânsese vreodată, iar pe cealaltă erau multe stânci şi
era dificil să ajungi la apă, deşi nu erau decât vreo 7-8 metri. Dar dincolo de ele, era
un mic golf, cu apă limpede şi foarte puţin adâncă. Câţiva ani, peste 10, m-am tot
gândit că acolo m-aş putea opri, fiindcă nu era ţipenie de om. Niciodată. Nici în acel
loc, nici în imediata apropiere. Era ideal pentru mine. Dar aproape întotdeauna mă
grăbeam, mă gândeam că-mi murdăresc hainele, că e posibil să alunec pe
stânci...într-o zi am rupt lanţurile sclaviei şi am făcut o baie pe cinste.
Nici nu mint, nici nu exagerez...de îndată ce am ieşit să mă usuc, au început să curgă
din toate părţile, ca rechinii la pradă, oameni spre acel loc. Cumva înfriguraţi, cu o
mare dorinţă de a ajunge acolo. În 15 minute, peste 50 de oameni mă înconjuraseră,
într-un loc pustiu, dintotdeauna. Cu condiţii naturale de plajă absolut infecte, câţi nu
s-au tăiat rău în scoici...iar de pe stâncile ălea puteai să aluneci şi să-ţi spargi capul. În
România plaja are 50 de km, aşa că era loc destul în alte locuri bune pentru plajă. De
fapt, avem o plajă de 10 km ideală pentru aşa ceva, cum nu au multe ţări. Dar dintr-o
dată, oamenii se înghesuiau în acel loc absolut impropriu. A doua zi, locul era deja
populat ca lumea... Doi ani mai târziu, primăria a luat scoicile şi o parte din stânci,
dar tot nu e cine ştie ce plajă, sigur e cea mai rea de pe tot litoralul. După 30 de ani
de mers pe toată lungimea lui, ştiu şi cele mai mici poteci... Cu toate astea, acolo,