65de ea la Viena. Ea studiase sculptura la Berlin, Dresda şi Paris. În grădina casei, Olga Sturdza
avea un atelier de sculptură, al cărui plan s-a păstrat la dosarul din Arhivă. Principala sa
operă a fost una umanitară, ea fiind iniţiatoarea Societăţii Orfanilor de Război a cărei preşe-
dintă a fost, până în 1934. Societatea avea 72 de filiale în toată ţara, cu 117 orfelinate. În cei
18 ani, Societatea Orfanilor de Război a îngrijit destinele a 300.000 de copii, victime ale marii
conflagraţii.
Casa Matei Cantacuzino/ Fray
(str. Carol nr. 17/15)
Aici se afla, în prima jumătate a secolului XIX, o vie a spătarului C. Râşcanu, cumpărată
de Iordache Ruset, pentru a zidi locuinţa sa. Era o casă mai retrasă de la stradă, cu suficient
loc de grădină în faţă. Rudolf Suţu arăta că în casa Cantacuzino a locuit o vreme Olga Bartsch,
mama doamnei Jean Ghica.
Clădirea a fost moştenită de ginerele lui Ruset, postelnicul Iordache Grigoriu. Acesta
a vândut proprietatea, la 1845 lui Grigore Soroceanu. Soţia acestuia, Elena Soroceanu, la 1893
vindea casa juristului Matei Cantacuzino (1855-1925). Acesta era căsătorit cu Lucia Romalo.
Familia a fost lovită de tragedia morţii fiului, locotenentul Vasile Cantacuzino, în accidentul
feroviar ce a avut loc la 30 decembrie 1916 în gara Ciurea de lângă Iaşi. În amintirea acestuia,
părinţii întreţineau, prin anii 1918-1919, o frumoasă grădină de trandafiri roşii.
Tot la această adresă exista Casa Frey, construită doar cu parter. Casa veche, una din
rarele case din Iaşi care nu au suferit nici o transformare, cu aspectul ei rustic. În capăt lângă
strada Oastei, se afla casa în care a funcţionat Institutul pentru Băieţi Frey, condus de tatăl
domului Frey.
Casa Leon Gheorghiu/ Leonida Gatowski
(str. Carol nr. 15/13)
Casa Gatoschi a fost a lui Leon Gheorghiu, o casă mică, veche, extinsă ulterior.
Moşierul Leon Gheorghiu era însurat cu o fiică a Ralucăi Sturdza, soţia prinţului Grigore
Sturdza. Imobilul a fost vândut în 1907 lui L. Gastoski şi soţiei sale Aglaia, ca şi clădirea de
la nr. 13. Ei vor face gardul de fier din faţa celor două proprietăţi, care aveau la stradă o lun-
gime de aproape 100 m. La 1909, noii proprietari cereau autorizaţie pentru consolidarea şi
extinderea vechii clădiri, după planurile arhitectului Jaques Marcovici.
Această casă rămasă în picioare, ultima, de lângă bloc, adăpostise în timpul Primului
Război Mondial, potrivit lui Ion Mitican, pe diplomatul Camille Blondel, fostul ambasador