64
de Strihou, viitor ambasador la Vatican. Din 1925 clădirea aparţinea lui Rudolf Auerbach,
care a făcut unele lucrări de renovare. La 1941 era sediul Legiunii de Jandarmi mobili nr. 6.
Ca obiectiv militar, a căzut victimă bombardamentelor din 1944.Casa Adamachi/ Sturdza/ Ghica
(str. Carol nr. 23/21)
Aici era casa bancherului Vasile Adamachi, generosul donator al Academiei Române,
la 1892. Acesta a făcut o donaţie evaluată la 2,5 milioane lei, incluzând şi casa din Copou.
După moartea sa, în 1895, D.A. Sturdza, secretarul Academiei Române a vândut această casă
prinţului Dimitrie, fiul domnitorului Mihail Sturdza. Noul proprietar a continuat să locu-
iască mai mult în Franţa. A construit, totuşi o poartă monumentală, cu gheretă pentru paznic,
pentru noua sa proprietate. Urmaşul acestuia, Mihai D. Sturdza, a vândut această proprietate
către Constanţa Gr. Ghika. Grevată de ipoteca de la Creditul Funciar Urban, la 1920 pro-
prietara a închiriat clădirea Liceului particular de domnişoare „Mihail Kogălniceanu”.Casa Mavrocordat/ Pavli/ Michiu
(str. Carol nr. 21/19)
Era o casă spaţioasă, construită pe la 1845 şi deţinută apoi de familia Mavrocordat şi
de bancherii greci din familia Pavli. Pe la 1909-1929, casa era proprietatea lui Pavel Michiu.
În ianuarie 1917, presa ieşeană relua un Mementodin decembrie, în care se arătau adresele
legaţiilor străine aflate în refugiu la Iaşi. Pentru Legaţia Angliei era indicată ca adresă
imobilul din strada Carol nr. 21, care se situa mai sus de sediul Arhivelor Statului de astăzi.
Aici a fost găzduit sir George Barclay, ministrul plenipotenţiar al Angliei în România, aflat
în refugiu (1916-1918). La 1931 locuia aici dr. Avram Bernştein.Casa Mihail D. Sturdza
(str. Carol nr. 19/17)
Era situată vizavi de clădirea Camerei de Comerţ de astăzi. O casă fără etaj, cu cerdac
şi foişor, ce semăna mai curând cu un conac de moşie decât cu o reşedinţă princiară de la
oraş. Mihail D. Sturdza era fiul prinţului Dimitrie Sturdza şi nepotul domnitorului Mihail
Sturdza. Acesta era căsătorit cu Olga, fiica lui Alexandru Mavrocordat şi a Luciei Cantacu-
zino-Paşcanu, proprietarii conacului de a Miroslava. În grădina casei se aflau şi doi urşi
aduşi de pe domeniul familiei, de la Hangu.
Sculptoriţa Olga Sturdza era autoarea Monumentului Reîntregirii Neamului, realizat