Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

• Ei, atunci eu ce sã-þi fac?


• De! dacã te-ai duce singur, iute-ai fi aci cu sacul.
  Du-te! Cum e de-ntuneric, nu te vede, bre, nici dracul!
  ...................
  „Hm! o mierþã de secarã... pe degeaba... iacã zãu!
  E de lepãdat?“ îºi zise jidovul în gândul sãu.


• Bine. Sã mã duc, române! ªi zicând, a ºi pornit.
  Ajungând acolo însã, ºtiþi la urmã ce-a pãþit.
  Iar când paznicii din ºurã, drumul spre conac luarã,
  Zvâc! Pãcalã-nhaþã sacul, stã cu el ascuns pe-afarã.
  Pânã când veni boierul, din pridvor, cu lumânarea:
  Iac-aºa se petrecuse, cu jidanul, întâmplarea.

* * *

Iar boierul, sã mai facã vro prinsoare cu Pãcalã,

Dupã cele ce pãþise: aida-de!, nici pomenealã!

¤l chemã pe loc nãuntru: – Na, creºtine, ce-i al tãu:

Uite ici... un pumn de galbeni! ªi te du cu Dumnezeu!

El îndeasã banii de-aur în chimirul sãu, la rând:

Apoi pleacã, fãr-o vorbã, doar pe sub mustãþi râzând.

XXIII

XXIII La vatra p[rinteasc[

ªi-a umblat Pãcalã, iarãºi, nu ºtiu cât, prin cele sate.
De-ale lui isprãvi, în cale-i sãvârºind, nenumãrate.
Dar de la o vreme – ce vreþi? tot stingher, pe cãi strãine,
S-a cam sãturat ºi dânsul... ªi-ºi zicea ades în sine:

CUPRINS