Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Mare, cât vedeai cu ochii. Acolo l-au dus cu sacul
Pe Pãcalã, nemiloºii, sã-l arunce-n lac, sãracul.
ªi-au legat de sac ºi-o piatrã, grea, ca nu cumva sã scape,
Sã-ºi gãseascã-acolo „hoþul“ moartea-n fundu-adâncii ape!
¤nsã, tocmai când în valuri se grãbeau a-l repezi:

• Fraþilor! mai staþi oleacã! dintre ei un om grãi,
  Unul mai cu socotealã. Staþi, la fund sã nu-l daþi încã!
  Unde-l aruncãm? Cercat-aþi, apa unde-i mai adâncã?
  Trebuie-aruncat acolo unde e mai multã apã
  Ca sã nu-i mai ducem grija hoþomanului, cã scapã!
  Haideþi sã cãtãm, degrabã, o prãjinã-lungã... lungã,
  De pe mal de-aici, cu vârfu-i, pânã jos la fund s-ajungã.
  Sã-ncercãm cu dânsa lacul.
  
  
  • Ii... aºa e, mãi... aºa-i?
    ......................
  
  
  
  

Acolo deci pe Pãcalã mi-l lãsarã-n sac... ªi, hai,
¤napoi în sat fugirã, toþi îndatã, pe-ntrecute,
O prãjinã sã aducã, de-unde vor gãsi mai iute.
Dar pe când stãtea Pãcalã jos pe þãrm, închis în sac,
ªi-aºtepta doar sã se-ntoarcã oamenii, sã-l zvârle-n lac,
Deodatã, iacã, trece un vãcar pe-acolo, care
Spre oraº mâna cu grabã, vite, o cireadã mare.
Dând de sac în drum vãcarul, se opreºte: – Mãi din sac...
Ce faci?... De-unde pânã unde tu aci?

• De, ce sã fac?
  Uite, m-au vârât aicea, oamenii din satul meu,
  Umblã sã m-arunce-n apã, nu le-ajute Dumnezeu!


• Cum? de ce sã te arunce?


• Fiindcã... m-au ales primar,
  ªi eu n-am vrut!


• I-auzi vorbã! zise tânãrul vãcar,