Petre DulfuCUVÂ NT ¤NAINTEPrintre-atâtea griji, necazuri, dacã n-ar mai fi ºi glume
ªi poveºti pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?
L-al poveºtii farmec dulce, droaia grijilor se-alinã;
Vieþuim o clipã, douã într-o lume mai seninã.
ªi poveºti sub soare-atâtea-s, câte flori când mai soseºte!
Dar poveºti aºa frumoase, graiul unde mai rosteºte,
Ca prin albele cãsuþe ce-mpãneaz-a ta câmpie,
Ale tale vãi ºi dealuri, mult frumoasã Românie?
O, depãnãtori maeºtri ai poveºtilor strãbune,
Cu Ilene Cosânzene ºi cu feþi viteji minune,
Câte ori copilãria-mi, lângã vatra încãlzitã,
Nu stãtea sã vã asculte seri întregi neadormitã!
ªi spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin ºi zboarã,
Pentru cei din urma noastrã, scumpa de poveºti comoarã,
Din acele ce-auzit-am pe bãtrâni demult spunându-mi,
Prins-am cu urechea una, ca s-o spun ºi eu la rându-mi.
E povestea lui Pãcalã, nãzdrãvanul din nãscare,
Cela ce-n isprãvi isteþe pe pãmânt pereche n-are;
Cel ce-n cale-i nici de oameni, nici de draci nu se-nspãimântã,
Ci-a juca pe toþi mi-i face cum din fluier el le cântã.
Vreþi s-o auziþi întreagã? Adunaþi-vã deci roatã,
Câþi grãiþi aceeaºi limbã, dragi români din lumea toatã!
Ce ne-am face tot cu-amaruri, dacã n-ar mai fi pe lume
ªi câte-o poveste plinã de-nveselitoare glume?
CUPRINS