Gruie-al lui NovacC-o frânghie de mãtase
¤mpletitã-n cinci sau ºase.
Iar din grai, cel turculeþ,
¤i grãi apoi semeþ:
- Alelei, pui de Novac,
Moartea cum vrei sã þi-o fac?
Sã te tai cu spada-n lung?
Ori cu lancea sã te-mpung?
Sã te fac în flãcãri scrum?
Sau c-un ºtreang sã te sugrum?
- Turcilor, boierilor!
Gruia le rãspunse lor,
Daþi-mi moartea ce-o vroiþi.
Doar o mânã-mi sloboziþi:
Ca s-o bag în pãlãrie,
Sã scot foaie de hârtie.
Ca s-o bag ici sub pulpanã,
Sã scot cãlimarã, panã.
Sã trimet mãicuþei carte,
Ca sã ºtie de departe,
Cã pe mânã v-am picat,
ªi cã mã dãdui legat.
Ca sã nu m-aºtepte, biata,
¤n zadar, cu masa gata
ªi cu pat de odihnit!
Turcii stat-au, s-au gândit.