Petre Dulfu
Bine vorba n-a sfârºit,
Turcii iatã-i c-au sosit:
Câtã frunzã-n codru des,
Câtã iarbã e pe ºes.
- Mãi cu plugul! te-am ruga,
Spune, n-a trecut cumva,
N-a trecut p-aicea oare
XIX Moartea lui Novac
- He, ba cum nu, turcilor!
Pe fugarul sãu în zbor,
Nu de mult, cu capul sus,
Ca un vânt, aºa s-a dus
¤ncolo spre crâºma Stanii
Unde-ºi beau drumeþii banii.
Acolo el bea vin rece
ªi cu lãutari petrece.
Turcii-ndatã ce-auzirã,
¤ntr-acolo toþi pornirã.
Dar un turc micuþ de stat,
Gros în ceafã, le-a strigat:
- Turcilor nechibzuiþi!
Unde mergeþi? Ce fugiþi?
Ãsta-i Gruia! Puneþi, fraþi,
Iute mâna ºi-l legaþi.
Turcii s-au înapoiat
ªi pe Gruia l-au legat,
