Gruie-al lui NovacNu ai minþile-n cap toate?
Apoi sabia ºi-o scoate.
Dar nici Gruia-n loc nu stete,
Una doar cu spada-i dete:
Capul de pãgân pocit
Jos cãzu ca ºi trãsnit.
Ceialalþi tãtari de-afarã,
Toþi la fugã o luarã.
Gruia-i vede, pace n-are,
Hai pe ºoim din nou cãlare.
Dupã ei la fug-o-mpunge,
¤i goneºte pân’ i-ajunge;
ªi pe care unde-l prinde,
De gât capu i-l desprinde.
Viu pe unu doar îl lasã,
Ca sã ducã veste-acasã,
Peste Nistru-n þara lor,
Hanului tãtarilor.
Mândru-n urmã la privire
Cum e soarele-n lucire,
El la sorã-ntorsu-s-a
ªi la mãiculiþa sa:
- Fã-þi, tihnitã, soro, cruce,
Nici o grijã nu mai duce!
Fii voioasã, dragã mamã,
De tãtar sã nu ai teamã!