Gruie-al lui NovacPleacã-n vale la arat,
Colo, spre apus de sat.
¤n toþi anii el ara,
Roade însã n-aduna.
Rodul ce pe câmp creºtea,
Când s-a copt, îl împãrþea
La sãraci, ca sã trãiascã,
Birurile sã-ºi plãteascã.
Trage brazde plugul bine;
Da’ de coarne cine-l þine?
Moº Novac, Novac vestitul,
Cã-i deprins cu plugãritul.
Darã boii cine-i mânã?
Gruia, c-un bici lung în mânã.
Brazde-adânci, mereu, de drag,
Ei din zori cu plugul trag.
Arã colo pe câmpie,
Prânzu-aºteaptã sã le vie.
Dar sã vie prânzul, ba!
ªi Novac se amãra.
Arã pânã-n miez de zi,
Doarã prânzul va sosi;
Nu soseºte nici de-amiaz,
Lui Novac îi e necaz.
Dau nainte, mânã, arã,
Pânã colo cam spre searã.