Gruie-al lui NovacDragã soaþã Novãceasã,
Ce trebi ai avut pe-acasã,
Tu cu prânzul de-ai plecat
Când e-aproape de-nserat?
Ea la ochi nãframa-ºi pune:
- Of, Novace! când þi-oi spune.
Astãzi dupã ce-ai plecat,
Ce foc peste mine-a dat!
Turci voinici, ca niºte zmei,
Zece! – Dare-ar moartea-n ei!
De pe cai descãlecarã,
ªi-n conac la noi intrarã.
De mâncare mi-au cerut,
ªi pe chef s-au aºternut.
Pân-acum au tot cinstit,
Pân-acum au chefuit!
Iarã cheful când sfârºirã,
Când pe cai din nou sãrirã:
Cel mai mare, mai temut,
ªtii – tâlharul – ce-a fãcut?
A luat cu el în ºea
Pe Voichiþa ta ºi-a mea,
ªi la drum în zbor cu ea
A pornit – pe-aci-ncolea.
A luat-o!... ºi-a plecat,
Inima mi-a sfâºiat!