Petre DulfuNici vreo fatã mai isteaþã!
Se scula de dimineaþã,
Mâneci albe sufleca,
Pe ochi negri se spãla,
Pieptãna pãr de mãtasã,
ªi deretica prin casã.
Largi odãi, pridvorul, tinda,
Le fãcea cum e oglinda.
Iute-apoi, prin dumbrãvioarã.
Cu cofiþa subsuoarã,
La fântânã ea mergea,
Apã rece aducea.
...........
¤ntr-o zi, de la fântânã
Când venea cu cofa-n mânã,
Peste câmp în jos privi
ªi la maicã-sa fugi:
- Mamã, câmpu-i înroºit,
Macii parc-au înflorit!
Pe la Paºti, se poate oare,
Mai vãzut-ai maci în floare?...
Novãciþa dã sã vadã
De pe-o dâlmã din ogradã.
Câmpul roºu când îl vede,
La Voichiþa se repede:
- Alelei, Voichiþo fatã,
Sai, ascunde-mi-te-ndatã!