Petre DulfuCÂNTUL XIBEÞIECând ajunge la intrare,
Colo-n Þarigradul mare,
Calul pasu-ºi domoleºte
ªi mereu se poticneºte.
Fiul lui Novac se-ncruntã:
- Hi, la drum! din grai l-înfruntã.
Hi, mai iute, nu agale,
Cã ne-apucã noaptea-n cale!
Ce te poticneºti mereu?
Au þi-e greu trupºorul meu?
Sau potcoavele te trag
Spre pãmânt, ºoimane drag?
- Nu, Gruiþã voinicele,
Nu potcoavele-mi sunt grele,
Nici trupºoru-þi nu mi-e greu,
Ci mi-e greu nãravul tãu.
Cã-n oraº dacã pãtrunzi
Crâºma, dragul meu, o-nfunzi;
ªi la gard pe mine-afar’
Tu mã laºi legat de-un par
Ca sã-mi rod zãbalele
ªi sã-mi beau doar balele.
Fân îmi dai nuielele,
Iar grãunþe, stelele!...
CUPRINS