Gruie-al lui NovacDar un vânt zbârleºte-un pic
Pãrul mândrului voinic.
Turcii, vai! în spaima lor,
Cum o iau toþi la picior!
¤n sfârºit, se-mbãrbãtarã
ªi-au intrat în crâºmã iarã.
Dar sã lege pe român,
Nu-ndrãznea nici un pãgân.
Când deodat-un turc se-ndeasã
Printre ei, cu grabã-n casã:
- Turcilor! da ce mai staþi
ªi pe Gruia nu-l legaþi?
El e mort acum de beat,
Cum e mai bun de legat!
Haideþi! cã de se trezeºte,
Azi pe toþi ne prãpãdeºte!
Turcii tot se mai codeau,
Ca sã-l lege nu-ndrãzneau.
Un bãtrân atuncea vine:
- Daþi frânghiile la mine!
Mie zilele de-mi curmã,
Nu-i vreo pagubã la urmã.
Cã eu traiul mi-am trãit,
ªi copiii mi-am rostuit.
Funiile i le-au dat,
El pe Gruia l-a legat: