Gruie-al lui NovacCÂNTUL XIIIRÃZBUNAREA MAGDALINEI
Merg voinicii cale bunã,
Când pe soare, când pe lunã,
Când pe deal ºi când pe ºes,
Pânã dau de codrul des.Dar prin codrul mohorât
Lui Novac îi e urât,
Stã, se uitã la fecior:- Dragul tatii Gruiºor!
Ia sã-mi cânþi un cântecel,
Codrii sã-i strãbat cu el.
Gruia zice: – Nu pot, tatã,
Iertãtor fii astã datã!Pe cântat eu de m-oi pune,
Codrul verde-o sã rãsune,
Paltinii s-or legãna,
Frunzele s-or scutura.ªi-apoi, ºtii tu ori nu ºtii,
Cã de-acasã când venii,
Prin ãst codru tãinuit
Mândrã zânã-am întâlnit?ªtii cã zâna Magdalina,
Mã-ndrãgise, bat-o vina,
ªi cu lacrãmi m-a rugat
Sã rãmân, sã-i fiu bãrbat?CUPRINS