Gruie-al lui NovacPaºi vreo sutã doar, la vale,
Nu fãceai mai multã cale.
ªi s-aºterne pe strigat,
De huia pãdurea-n lat.
Inimosul Moº Novac
¤l aude din ceardac.
ªi grãieºte: – Gruio tatã,
Ia repezi-mi-te, catã,
Aflã: cine strigã oare
Prin pãdure-aºa de tare?
Ce drumeþ tot chioteºte,
Liniºtea de mi-o rãpeºte!
Dac-o fi vrun rãtãcit,
Zi-i, bãiete, bun sosit.
Calea dreaptã i-o aratã,
ªi sã vii-napoi îndatã,
Dacã-i vrun flãmând ºi n-are,
Adã-l ca sã-i dãm mâncare.
De-i vrun gol, sã nu-l lãsãm,
Sã-l aduci sã-l îmbrãcãm.
Iar dacã-i vrun turc viteaz,
Trage spada, vezi, fii treaz.
Sã-l loveºti tu singur bine,
Nu te bizui pe mine!
Gruia armele-ºi luã,
Spre pãdure-n sus plecã.