Gruie-al lui NovacDin ceardacul larg de-afarã
Moº Novac l-aude iarã.
ªi cuvântã: – Pui de leu,
Niþã mãi, nepoate-al meu!
Cinge sabia ºi tu,
ªi-n pãdure mi te du!
Aflã, cine chioteºte,
Liniºtea de mi-o rãpeºte?
Gruia-i dus ºi n-a venit:
Nu cumva o fi pierit?
Niþã armele-ºi luã,
Spre pãdure-n sus plecã,
Multã cale nu fãcu,
Iatã cã de turc dãdu:
- Alei, liftã blestematã,
Sfânta zi de azi te batã,
ªi te-ar bate Dumnezeu,
Cum ai prins pe vãrul meu!
ªi ce bine mi-l legaºi
De-al tãu roib, ca pe-un borfaº!
Ia hai, nu te da-napoi,
Sã luptãm ºi amândoi!
Turcul – ca ºi câinele –
(Curme-i Domnul zilele!)
Nici o vorbã nu grãieºte,
Se apropie hoþeºte.