Petre DulfuSãbiile ºi le scot,
ªi se luptã iar, cât pot.
Se lovesc mereu, aprins,
Nu se dã nici unu-nvins.
Dar Novac cel ne’ntrecut
A fãcut el ce-a fãcut,
Sãbioara ºi-a-nvârtit,
ªi pe turc l-a nimerit:
De la brâu mai jos un pic,
Unde-i moarte de voinic;
Foalele i-a spintecat,
Maþele i le-a vãrsat.
Turcul simte cã se pierde,
Cade jos pe iarba verde...
Moºul, hai atunci cu zor,
La nepot ºi la fecior.
¤i dezleagã pe-amândoi,
ªi-ntorcându-se-napoi,
Turcului cãzut îi zice:
- Alei, turcule voinice!
Turc eºti oare pe deplin?
Ori te tragi din neam creºtin?
Cãci eu... turc aºa viteaz
N-am mai întâlnit pân-azi!
Turcul glãsui pierdut:
- Ba creºtin eu m-am nãscut,