Gruie-al lui NovacChiar în munþi aici la voi,
ªi fui dus departe-apoi!
Turcii þara ne-au cãlcat,
Mic de-acasã m-au furat,
M-au crescut în legea lor:
Turc, duºman creºtinilor!
Lui Novac, când auzea,
Inima i se bãtea,
Parcã vrea din piept sã-i sarã:
- Eºti nãscut în astã þarã?
Unde? Cine-i tatãl tãu?
C-am avut un fiu ºi eu.
Ani vreo cinci când a-mplinit,
Turci pãgâni mi l-au rãpit.
Turcul zise: – Nici de mama,
Nici de tata nu-mi dau seama!
Doar de cuibul pãrintesc,
Ca prin vis îmi amintesc.
Sus erau, p-un deal cu fagi,
Ale noastre case dragi.
Când în jos priveam din deal,
Dam de-un râu cu flori pe mal.
- Ce spui? Sus pe-un deal cu fagi,
Sunt ºi-a mele case dragi.
Când în jos te uiþi din deal,
Dai de-un râu cu flori pe mal.