Gruie-al lui Novac
ªi cu grabã mâna pune,
Maþele sã i le-adune.
Vârã-n foale maþe scoase,
Foalele c-un fir le coase.
Dar pân’ foalele-i cusu,
Turcul sufletu-ºi dãdu.
* * *
ªi-l luarã, îl jelirã
ªi la groapã-l însoþirã:
Ca pe-un fiu de-aceeaºi mamã
ªi ca pe-un viteaz de seamã.
CÂNTUL XV
XV La veselie
¤nãlþatul împãrat
Strigã iarãºi din palat:
- Cine s-o afla sã meargã
Peste Dunãrea cea largã?
Colo-n munþii Lotrului,
Lângã apa Oltului,
Unde-s case cu ceardac,
Sus la curtea lui Novac?
Sã-mi aducã pe Gruiþã,
Mândrul pui de Novãciþã,
CUPRINS
