Petre DulfuIa mai spune-mi: din nãscare,
N-ai pe trup vrun semn tu oare?
- Ba pe gât, ici sub bãrbie.
Vezi?... o patã viºinie!
Moº Novac se pleacã-ndatã
ªi la semnul spus când catã,
Graiu-n piept i se opreºte,
Jalnic plâns îl podideºte:
- Da! aici... Of, ce-am gãsit!
Tu eºti darã cel rãpit!
Strãinatul meu fecior,
Fratele lui Gruiºor!
Semnu-acesta mi-e ºtiut!
Te gãsii, copil pierdut!
Turcul, de pe lume dus,
Vru sã se ridice-n sus.
Dar cãzu pe spate iar
ªi din piept oftã cu-amar:
- Vai, ursitã ne’nduratã!
Tu, Novac, mi-ai fost deci tatã?
Azi, cu zile de-aº scãpa,
De strãini m-aº lepãda.
Alipi-m-aº iar de-ai mei,
Ca sã lupt la rând cu ei!
- Ai sã scapi, copilul meu!
¤l mângâie taicã-sãu.