Gruie-al lui NovacCând sãrit-au din ogradã,
Turcii, gardul în livadã,
Negru nechezã cumplit,
ªi voinicul s-a trezit.
- Alelei, turci blestemaþi,
Ce-aþi venit sã mã sculaþi?
Cine-aicea v-a mânat,
Capul vostru l-a mâncat!
Ei plecarã capu-n jos:
- Stãi! De ce eºti mânios?
Cã noi n-am venit, creºtine,
Cu gând rãu aici la tine.
Binele doar þi-l voim.
Noi de la-mpãrat venim!
Te pofteºte la domnie,
La un pic de veselie.
Ce zici? Gata eºti de drum?
Vrei sã vii cu noi acum?
El, sculându-se, grãieºte:
- ¤mpãratul?... mã pofteºte?
Bine!... am sã mã gãtesc,
Uite-acuma... ºi pornesc.
Voi plecaþi, cã drumu-i lung,
¤ntr-o clipã eu v-ajung.
Apoi mândru se gãti,
ªi pe Negruºor sãri;