Petre DulfuA crezut cuvântul lor.
ªi le-a zis: – Boierilor!
Eu vã spun adevãrat,
Nu e Niþã dus în sat,
Nici în deal la vie nu-i,
Este-aici la vatra lui!
Dupã cinã-asearã el
A bãut cam multicel,
Somn pe gene i s-a pus,
Doarme-n pat cu faþa-n sus
ªi cu paloºul pe piept.
Nu prea-mi vine sã-l deºtept!
Auzind cã doarme beat,
Turcii mult s-au bucurat:
- Lasã-l cã s-o deºtepta,
Când în casã vom intra!
ªi numaidecât se duc,
Intrã-n casã toþi buluc.
Iarã pe român în pat,
Când zãritu-l-au culcat,
Lângã ºold c-un paloº lat,
Trei paºi înapoi s-au dat!
Dar un turc, privire cruntã,
ªi staturã cam mãruntã,
Decât toþi mai inimos,
Sfoarã de mãtase-a scos.