Gruie-al lui NovacCa arcanul a-nnodat-o,
Dupã gât i-a aruncat-o.
ªi pe ceilalþi turci îi cheamã.
Vin toþi ºi la tras se-nhamã.
Niþã somnul îºi urma,
Vis frumos în somn visa.
Când, deodatã, ceva rece
Simte pe la gât cã-i trece.
Scuturã grumajii, tare...
De la gât arcanu-i sare.
Turcii, cum trãgeau cu urã
Buf! pe spate toþi cãzurã.
Niþã-n pat, cu faþa-n sus,
Doarme mai departe, dus...
Darã turcul mãrunþel
Se apropie ºi el.
Sfoara, iarãºi, tâlhãreºte,
De grumaji i-o potriveºte;
ªi mai tare, hoþomanul,
Strânsu-i-a de gât arcanul.
Sfoara turcilor le-a dat-o,
Turcii-n mâini au apucat-o,
Toþi din nou se opintirã
ªi pe Niþã mi-l smucirã.
Niþã ochii mari fãcu,
Vru sã strige, nu putu;