Gruie-al lui NovacVezi ce rãu mã chinuiesc?
Moartea, turcii mi-o urzesc.
Fã-te cã mai ieºi pe-afarã,
Intrã-alãturi în cãmarã,
Ia-þi din ladã, dintr-o oalã,
Pumni de gãlbiori în poalã
ªi, cu poala plinã rasã,
Vino, mãturã prin casã.
Fã-te cã te poticneºti,
Bani pe jos sã risipeºti...
Doar pãgânii m-or lãsa!
ªi sã vezi cum i-oi juca!
Dânsa pleacã... ºi din oalã,
Galbeni mulþi aduce-n poalã.
Mãturând se poticneºte,
Bani prin casã risipeºte.
Când vãd galbenii lucioºi,
Turcii sar, din fire scoºi,
Pe sub pat nebuni se bagã
Dupã aur, sã-l culeagã.
Strâng de jos tot ce gãsesc,
Dar pe Niþã nu-l slãbesc,
Ci mai nemiloºi îl bat.
Niþã geme-ndurerat...
Soaþa-i plânge muiereºte,
ªi nimica nu-ndrãzneºte.