Petre DulfuTurcii-l traserã din pat
ªi cu sfoara l-au legat
De pociumbul hornului,
¤n bãtaia fumului,
La dogoarea focului,
Unde-i greu voinicului!
Bietul Niþã, deºteptat,
ªi vãzându-se legat
Se-ncordeazã, strigã-amar,
Totul însã e-n zadar!
El striga, ei îl bãteau,
Of! ºi-n el cu ce dãdeau?
Tot cu fierul plugului
Peste lungul trupului.
ªi cu biciul de curele
Peste-a feþei albã piele.
Iarã dupã ce-l bãturã,
Toþi pe chef se aºternurã.
Turcii chefuiau râzând,
Niþã se zbãtea gemând,
Niþuleasa se jelea.
Ce sã facã, nu ºtia!
El, când soaþa ºi-o vãzu,
Semn cu ochiul îi fãcu:
- Dragã, ce stai de jeleºti,
ªi nimic nu-mi foloseºti?